Trebuie sa coboram de la creier la inima...In inima sta viata si tocmai acolo trebuie sa cautam sa traim. Lucrul principal este sa stai cu mintea in inima in fata lui Dumnezeu. "Cu inteligenta ta vei cunoaste multe lucruri despre Dumnezeu dar cu inima ta vei ajunge la Dumnezeu" spune Teofan Zavoratul...Ne-am lasat instrainati treptat de intelepciunea inimii, am cultivat distante intre noi.Ne grabim sa ajungem la birou, nu avem timp sa ne auzim.Cum ne mai calauzeste inima? Si cui ii pasa de ce spune inima? Cui ii pasa ce am facut cu ea?
Am pornit pasi grabiti spre drumul instrainarii de sine . Nu stim cum sa experimentam emotiile, prin subintelegere invatam sa le trecem sub tacere sa le opunem rezistenta , sa le judecam.
Cand am deschis ochii in fata frumusetii lumii inconjuratoare, am inceput sa uram linistea si sa ne integram in haos si confuzie, sa ducem vieti reci, indiferente, lipsite de emotii si satisfactii spirituale.
Am permis rautatilor si sentimentelor negative sa faca parte din eul nostru zilnic. Refuzam treptat sa auzim iubirea, sa vedem fericirea, sa simtim starea de bine, sa ne lasam toropiti de o ploaie de vara, sa ne entuziasmam de un copac in floare, sa ne strangem cu nebunie in brate, sa privim cu placere un rasarit de soare, Si va intreb acum ce am facut cu inima? cu emotiile noastre, cu sentimentele?Cand ne-am imunizat de noi insine inchizandu-ne inimile?Mai vrea cineva sa le regaseasca?Mai cerde cineva ca daca inima nu e, nimic nu e? Sa raspundeti sincer de la inima la inima.....Cu capul poti castiga multe dar nu vei trai multe..Viata, dragostea cresc numai in inima.Putem sa ne folosim de inimi pentru a creea raiul pe pamant.
Valorezi atat cat valoreaza inima ta.
