"Pentru ea"

 Inainte zorii zilei o prindeau in bratele tale, acum seara o gaseste singura si trista. In fiecare zi aceiasi rutina: ajunge acasa, se dezbraca in timp ce asculta o melodie trista, se baga sub dus uitand uneori ca trebuie sa mai si iasa, apoi isi face un ceai si priveste pana tarziu dincolo de randurile unei carti. Ma uit la ea si nu o mai recunosc. Ea care mereu radea, ea care tot timpul avea ochii sclipind de fericire e acum goala pe dinauntru. Cand nu mai ai puterea sa reconstruiesti ceea ce s-a destramat te simti a nimanui. Timp de cativa ani iti iei ca reper o persoana si incerci sa-ti ghidezi mai toate activitatile in functie de ea, dar atunci cand realizezi ca nu mai e iti pierzi destul de repede orientarea si ti se surpa viitorul. Dar sa revenim asupra ei. Pentru ce sa inchis in casa si pentru ce refuza orice contact cu realitatea? Refuza mai toate invitatiile care i se fac, isi restrange orizontul  asteptarilor si totul se invarte in jurul intrebarii: cu ce am gresit? Privind-o din afara observ ca uneori  face lucuri pe care i-ar putea atrage lui atentia s-au lucuri care sa o tina cat mai mult in preajma lui. Cu riscul de a deveni penibila sau de a se pierde de ea. Mi-e frica de momentul in care se va trezi si isi va da seama cat de mult a pierdut facand lucuri inutile.
Intelege ca plecarea lui din viata ta trebuie sa insemne un imbold spre ati depasi conditia. Nu o sa-l gasesti in toate melodiile triste difuzate la radio si nici in locurile iubite de voi candva. Nu o sa zambesti daca pastrezi mesaje de la el in telefon si nici daca inca mai tii pe raft poza cu voi doi. Esti tanara, esti frumoasa, esti plina de viata si emani bunatate. Ar trebui sa iti valorifici toate aceste calitati alaturi de altii ce vor sa vina in viata ta. Uite afara a inceput sa ploua. Mi-as lua umbrela si m-as plimba...sa simt libertatea..sa ma simt copil din nou ...indiferent de ce s-ar intampla sa raman lafel...

I'm sorry?!!!

 Atat de usor este sa depasesti limita sublima dintre a glumi si a gresi...Drept consecinta, totul capata deodata alta forma, iar zambetul se transforma intr-o incercare disperata de a te ierta tu, mai ales. de imprudenta produsa. Viata are atatea nuante incat uneori, dupa ce acorzi extrem de multa atentie detaliilor, piervi din vedere esentialul. Fugim dupa realizare profesionala, materiala sau de orice gen incat uitam ca prima noastra datorie morala este sa devenim OAMENI. Oameni cu suflet, oameni umani...neatinsi de griul vremurilor actuale. E usor sa pierzi atatea din vedere cand totul pare o alegatura dupa nimic, insa una epuizanta. Atunci gresim cel mai mult. Atunci in loc sa fim mai intelegatori, devenim irascibili. In loc sa aratam iubire, aratam neincredere. E uman sa gresim, dar celui fata de care am gresit cum ii stregem din suflet dezamagirea provocata? ...

...

Incerc sa ma gasesc pe mine printre amalgamul acesta de intamplari fara noima. Am senzatia ca am ramas in urma cu lectiile pe care viata tot incearca sa ma invete, parca am pierdut sirul, iar acum nu pot intelege decat pana la un punct, dupa care sunt incapabila sa ma adaptez, sa reactionez.

Raman intr-o reverie care se sparge de neimplinirea gandurilor ascunse. Raman la fel de singura cum ma temeam sa fiu.

Linistea asta e o binecuvantare si un blestem, totodata... Atat de liniste, ca gandurile sonorizeaza pana cand umplu intreaga fiinta de derizoriu. Vreau sa ma pierd intr-o imbratisare oarba, lunga, calduroasa...

Azi vreau sa uit...

Uneori cursul vietii te duce in situatii din care ai vrea sa evadezi intr-o clipire. Nu mereu iei hotararile corecte. Nu mereu esti corect fata de propriile asteptari si principii. Uneori esti nejustificat de hotarat intr-un aspect, incat impiedici sa se intample un lucru bun, alteori lipsa de hotarare te doare, pentru ca ai permis altora sa abuzeze de naivitatea ta. Este bine sa inveti sa spui "NU", insa sa inveti si cand sa-l folosesti. Este bine sa fii serios, insa sa stii cand.

Toata aceasta palavrageala, pentru ca evit sa vorbesc la persoana I. De multe ori am fost ranita, fara sa inteleg daca meritam asta sau daca durerea mea a bucurat pe cineva. Am incercat sa gasesc motive, sa incriminez sau sa justific persoane sau intentiile lor. Am obosit repede sa fac asta, pentru ca ma epuiza de energie. Nu ma mai puteam focaliza pe nimic, totul parea o alergatura dupa nimic.

Astazi am ramas pierduta in clipa suspendata intre orgoliile noastre. Gandurile mi s-au ravasit si s-au amestecat pe tastatura, incat nici macar nu judec coerent.
Stii senzatia de apasare de pe suflet? Cunosti momentul subtil de pierdere a realitatii?
Nu, nu esti tu de vina. Poate eu... poate... Sau poate e viata asa, sau poate asa este scris. Sa primesc o palma de fiecare data cand cred ca am atins cu mana coltul unui nor.
Refuz sa gandesc, sa caut cauze, scuze, vinovati. Astazi refuz sa ma mai amagesc cu franturi de vise. Astazi imi asum rolul de condamnata fara sa cartesc, fara sa ma impotrivesc.
Azi vreau sa uit...

Locuri in inima...

Fiecare om are povestea lui in viata, mai frumoasa sau mai simpla...Fiecare om merita sa i se arate un pic de atentie, sa fie cunoscut in partea lui umana, sau sa i se acorde un pic de incredere, indiferent cat de important sau interesant ne pare...caci povestile mari se ascund in fapte simple din viata, si povestile mici se ascund in marile realizari ale vietii ...Acorda oamenilor o sansa in plus de fiecare data....altfel timpul tau si libertatea iti sunt pierdute cand barfesti, urasti,cand suferi si cand nu ai timp de impacare...Viata nu e doar o linie, nu este o joaca ci o creatie, o continua transformare ...o chestiune de atitudine si decizii , de moment , de vointa si de unul cu celalalt

Nu este de ajuns sa iubesti sau sa-ti para rau, mai trebuie sa o spui sa o arati si sa te implici ...viitorul este imprevizibil, iar calculele lui se fac dupa adunarea multor corectitudini fata de respect, rabdare, contributie si dragoste FATA DE CEILALTI !

Viata e intotdeauna frumoasa, e suficient sa gasesti omul care sa-ti arate ca merita traita....

Dumnezeu a creat o mama minunata,
O mama care nu imbatraneste niciodata
I-a facut zambetul din raze de soare,
Si i-a modelat inima din aur pur
In ochii ei a pus stele stralucitoare,
Iar obrajii trandafiri rosii;
Dumnezeu a creat o mama minunata!

Mamele sunt locul unde dragostea
Rasare din pamant,
Si fericirea canta asemenea clopotelor
In onoarea nasterii noastre.

Mamele sunt soarele care straluceste
Pentru viata cerului nostru interior,
Ca sa putem sti ca suntem iubiti
Si ca nu avem nevoie sa ne punem intrebari despre asta

Mamele sunt luna care lumineaza pamantul
Deasupra disperarii noastre negre,
Ca atunci cand suntem indurerati, sa stim
Ca cineva ne vegheaza tot timpul

Oricare ar fi teama, durerea s-au deznadejdea
Care ne-ar umple viata,
Stim ca deasupra acestei furtuni
Avem , mereu, dragostea lor.

Nu exista dragoste, ca cea a mamei,
si nici o legatura mai stransa cu pamantul...
decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu,
a unei mame atunci cand da nastere copilului sau

O dragoste de mama este pentru vesnicie puternica,
si nu se schimba niciodata...
si cand copii sai au nevoie mare de ea
dragostea mamei straluceste

Dumnezeu binecuvinteaza aceste mame speciale,
Dumnezeu le binecuvinteaza pe toate...
pentru toate lacrimile si toate durerile.
si pentru ceea ce au realizat special in viata

Cand zilele sale se apropie de sfarsit
dragostea mamei continua sa traiasca...
de-a lungul multor generatii,
si Dumnezeu le binecuvinteaza pe toate

Multumestei mamei,
pentru ca te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte...
prin puterea pe care Dumnezeu i-a dat-o
si prin taria data de ceruri.