Inainte zorii zilei o prindeau in bratele tale, acum seara o gaseste singura si trista. In fiecare zi aceiasi rutina: ajunge acasa, se dezbraca in timp ce asculta o melodie trista, se baga sub dus uitand uneori ca trebuie sa mai si iasa, apoi isi face un ceai si priveste pana tarziu dincolo de randurile unei carti. Ma uit la ea si nu o mai recunosc. Ea care mereu radea, ea care tot timpul avea ochii sclipind de fericire e acum goala pe dinauntru. Cand nu mai ai puterea sa reconstruiesti ceea ce s-a destramat te simti a nimanui. Timp de cativa ani iti iei ca reper o persoana si incerci sa-ti ghidezi mai toate activitatile in functie de ea, dar atunci cand realizezi ca nu mai e iti pierzi destul de repede orientarea si ti se surpa viitorul. Dar sa revenim asupra ei. Pentru ce sa inchis in casa si pentru ce refuza orice contact cu realitatea? Refuza mai toate invitatiile care i se fac, isi restrange orizontul asteptarilor si totul se invarte in jurul intrebarii: cu ce am gresit? Privind-o din afara observ ca uneori face lucuri pe care i-ar putea atrage lui atentia s-au lucuri care sa o tina cat mai mult in preajma lui. Cu riscul de a deveni penibila sau de a se pierde de ea. Mi-e frica de momentul in care se va trezi si isi va da seama cat de mult a pierdut facand lucuri inutile.
Intelege ca plecarea lui din viata ta trebuie sa insemne un imbold spre ati depasi conditia. Nu o sa-l gasesti in toate melodiile triste difuzate la radio si nici in locurile iubite de voi candva. Nu o sa zambesti daca pastrezi mesaje de la el in telefon si nici daca inca mai tii pe raft poza cu voi doi. Esti tanara, esti frumoasa, esti plina de viata si emani bunatate. Ar trebui sa iti valorifici toate aceste calitati alaturi de altii ce vor sa vina in viata ta. Uite afara a inceput sa ploua. Mi-as lua umbrela si m-as plimba...sa simt libertatea..sa ma simt copil din nou ...indiferent de ce s-ar intampla sa raman lafel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu