Azi vreau sa uit...

Uneori cursul vietii te duce in situatii din care ai vrea sa evadezi intr-o clipire. Nu mereu iei hotararile corecte. Nu mereu esti corect fata de propriile asteptari si principii. Uneori esti nejustificat de hotarat intr-un aspect, incat impiedici sa se intample un lucru bun, alteori lipsa de hotarare te doare, pentru ca ai permis altora sa abuzeze de naivitatea ta. Este bine sa inveti sa spui "NU", insa sa inveti si cand sa-l folosesti. Este bine sa fii serios, insa sa stii cand.

Toata aceasta palavrageala, pentru ca evit sa vorbesc la persoana I. De multe ori am fost ranita, fara sa inteleg daca meritam asta sau daca durerea mea a bucurat pe cineva. Am incercat sa gasesc motive, sa incriminez sau sa justific persoane sau intentiile lor. Am obosit repede sa fac asta, pentru ca ma epuiza de energie. Nu ma mai puteam focaliza pe nimic, totul parea o alergatura dupa nimic.

Astazi am ramas pierduta in clipa suspendata intre orgoliile noastre. Gandurile mi s-au ravasit si s-au amestecat pe tastatura, incat nici macar nu judec coerent.
Stii senzatia de apasare de pe suflet? Cunosti momentul subtil de pierdere a realitatii?
Nu, nu esti tu de vina. Poate eu... poate... Sau poate e viata asa, sau poate asa este scris. Sa primesc o palma de fiecare data cand cred ca am atins cu mana coltul unui nor.
Refuz sa gandesc, sa caut cauze, scuze, vinovati. Astazi refuz sa ma mai amagesc cu franturi de vise. Astazi imi asum rolul de condamnata fara sa cartesc, fara sa ma impotrivesc.
Azi vreau sa uit...