...CIOBURI DE SUFLET...

M-am asezat pe un colt de lume intre cer si pamantSi plang tacuta fara sa stii ce ai lasat in urma Doar, cioburi de sufletUn sulfet amortit, ce simte inca urma pasilor taiDar,intr-o zi  ,din lacrimi o sa imi fac aripi,sa zbor cat mai sus spre stele,fara sa te mai prind de manaIar cand craiasa noptii ,luna,va zambi frumos printre ele, Am sa o rog sa imi dea un licar de lumina din stralucirea eiSa -mi invelesc sufletul ,sperand ca va lumina din nouIl implor sa ma ierte ca nu i-am purtat de grija Si apoi sa ii promit ca nu il voi mai aseza in orice palma intinsaCa voi lasa in urma orice vorba care l-a durut,Orice speranta inselata, Orice vis frumos care a indraznit sa se stinga inainte de vreme,Orice urma de dor care s-a transformat in gol si tacere. O sa fie liniste ,iar pe cerul sufletului meu va fi din nou luminaO sa capete culorile curcubeului.