Cand vrei cu adevarat ...reusesti!

DA! A iesit! Asta da om de zapada..Apropo il cheama "pufosul" asa a ales David nepotelul meu scump :pe care il iubesc * Iubesc zapada, Iubesc cum e acum afara, de mult nu a mai fost asa...iubesc..sunt fericita as vrea sa nu se mai termine ...

fericita :X din nou zapada :X

Nu-mi vine sa cred...dupa atatea zile ploioase, posomorate , triste si fara putin de culoare...ma sunat cineava pe la 8 in dimineata asta sa ma uit pe geam....mm....m-am ridicat asteptandu-ma sa ploua ingrozitor...cand am ajuns la fereastra nu mia venit sa cred...totul alb...si inca ningea...si inca ninge  iar cu fulgi pufosi iar copacii albi :X sper ca de data asta sa imi iasa omul de zapada :)) cat de frumos e :X gata..sunt prea fericita ca sa imi pot gasi cuvintele potrivite ...ador zapada ma face sa ma simt... :X

PS:~` mai lipseste ceva in momentul asta~`..(miss you)

20 de ani :X

Da acum am 20 de ani... :) continuarea este asa: Ce daca? Eu raman ceea ce sunt, un copil in suflet. In viziunea mea copii sunt deosebiti ii "invidiez" si incerc sa "fur" de la ei cate putin.
  Imi pare rau ca atunci cand mi se spune ceva, trebuie sa ma intreb daca e adevarat, sa-mi ridic un semn de intrebare...Banuiesc ca este o masura de autoconservare, am fost putin mintita de relatiile cu cei din jur atunci cand credeam orbeste in ei...Si totusi ce e de facut? O fi asta maturizare?
  Promit, mai ales in fata mea, ca voi fi corecta, voi iubi, voi spera si visa cat toti daca e nevoie.
De dragul tuturor celor care ma iubesc "voi deveni om".

Buna dimineata, copilarie...

Spune-mi, iti mai aduci aminte de mine? Sunt tot eu, cea pe care-o stii chiar daca iata,oamenii,iubirea,au lasat amprente pe drumul meu.Ignorandu-mi umerii obositi, gandurile triste, nelinistile din suflet, visele tacute, aripile frante...Sunt tot eu, mai ales acum cand sunt inconjurata de atatea suflete curate de copii.

   Apropo...!Ce inseamna copilaria? Sau a fi copil?

   Pentru mine, si pentru cei mai multi dintre noi, este perioada aceea magica despre care, chiar daca nu ne amintim prea multe, poate doar din povestirile fratilor mai mari sau a parintilor, o pastram in suflet si ne gandim mereu cu placere la ea. De curand am realizat ca nu mai este atat de simplu sa fii copil...In societatea in care traim si care ne "sugruma" dorinta de a fi oameni, in sensul cel mai curat al cuvantului, cand ne uitam in ochii unui copil nu mai vedem doar curatenia  aceea sufleteasca ce se numeste inocenta, ci vedem si o oglindire a lucrurilor care ne macina pe noi, oamenii mari.Din dorinta de a fi din nou copil, sau pur si simplu pentru ca iti amintesc de curatenia aceea sufleteasca ce se numeste inocenta, as vrea sa am puterea sa cred ca ochii unui copil ma pot face mereu doar sa zambesc si sa ma intreb " care-i farmecul tau?care e secretul de esti atat de dulce?" Am tot mai des prilejul sa-mi aduc aminte de copilarie, amintiri care nu sunt acuma decat niste franturi, dar care au o putere de neimaginat asupra sufletului meu...Singurul sfat pe care il am pentru "oamenii mari" este sa-si schimbe putin atitudinea fata de copii.Ei merita mereu mai mult, mai bine, mai curat, Si nu vorbesc doar de conditii, ci si de felul in care li se vorbeste...nu e bine sa-i raspunzi niciodata unui copil, la orice fel de intrebare: " vei vedea cand vei fi mare". Evident ca asa va fi, dar copilul nu trebuie s-o stie, ca sa-i putem ocroti visele cat mai mult timp si pentru ca el sa poate sa ne duca visele mai departe. Asta-i tot...si nu uitati, copii am fost toti si doar cativa au stiut sa pastreze aceasta amintire vie....asa ca orice om mare ai fi, cauta un copil si te va ajuta sa-ti recapeti macar o mica frantura din puritatea de alta data...

Am invatat...

o simpla alta zi...

Trece o zi... si inca o zi... Parca nimic nu are nicio finalitate, niciun rost. Te agiti o zi intreaga si iti dedici toata energia pentru a reusi ceva si, la sfarsit, realizezi ca a fost in zadar.... Nimic nu mai pare sa aiba un rost, viata trece pe langa tine, lucrurile frumoase de asemenea. Nu mai ai puterea de a ridica privirea pentru a le observa...
Toata ziua de azi a fost vremea mohorata, nici in sufletul tau nu a fost diferit. Ai observat cerul. Totul intunecat, nori negri..... Au trecut ei impinsi de vant, au venit altii. Parca dupa furtuna rasare soarele, nu? Acum soarele a uitat sa ne salveze. Poate a obosit si el... Ce frig a fost astazi! Da... si vantul era rece, rascolitor... rascolea in cenusa iluziilor pierdute, a suspinelor ascunse, a lacrimilor uscate sau sterse discret. Si apusul... ce apus! ...avea culoarea tristetii... Intunericul era apasator, ce apasator s-a lasat intunericul!
Tu, insa, ai facut cum ai fost invatat. Ti-ai continuat drumul..Ai calcat in picioare primele frunze ruginii, rapuse de toamna. Ai calcat si ai ignorat si sufletul care tremura sub fiorul amintirilor. Da, astazi ai trait in trecut. Ai retrait emotii vechi, dezamagiri, bucurii... dar toate cu regret pentru trecerea timpului. Nici parcul nu te-a incantat azi. Nu te-ai dat in leagan cum faceai alta data, ca un copil. Azi ai simtit totul ca un adult. Asta te intristeaza acum, la sfarsit de zi.
E o zi pierduta, inca nu stii exact de ce... dar este categoric pierduta! Asta te face trist... Dar inca mai ai o viata inaintea ta. E consolare sau pedeapsa?
Hai, copilu' ! Maine nu va uita soarele sa rasara!

Eternii indragostiti..

Cum poti sa spui cuiva cat de mult il iubesti, cand el e motivul pentru care te trezesti in fiecare dimineata cu zambetul pe buze?... Nimic nu e mai puternic ca dragostea, ca sentimentele adevarate si profunde.
Cele mai importante momente ale vietii noastre graviteaza in jurul iubirii.Iubirea, de orice tip ar fi ea, a fost, este si va ramane cea mai importanta forta din toata viata noastra. Intr-o lume gri e singura pata de culoare... si nu orice culoare, ci roz!
Tot ce ramane de facut este sa apreciem persoanele din viata noastra, sa le multumim celor care ne iubesc chiar si in momentele cand nu meritam. De cand nu ati mai facut asta?

A fi puternic...

Desi se zice daca esti nascut la 7 luni esti mai puternic...desi Gabriela="a fi puternic" ...cred ca nu sunt deloc asa..am postat un clip care imi place mult :)

12 E forever...

Imi este dor de voi...de clipele petrecute impreuna , de nazbatiile pe care le faceam in ore, de profesorii pe care i'am facut sa ne iubeasca foarte mult...imi e dor de diriginta care nu o interesa decat viitorul nostru si se amuza de copilariile noastre..am realizat un videoclip cu cateva din amintirile noastre...imi e dor de voi toti...

Zapada :X

Iubesc zapada....ador cand ninge...ma face sa fiu fericita ...

  Afara e totul alb ,copacii sunt acoperiti de zapada  , nu a mai fost de mult timp asa ,,, ...

   Am incercat sa fac un om de zapada cu nepotelul meu dar e prea pufoasa ca sa poti face bulgari, si in loc de om de zapada , ne'a iesit ceva haios tare, am ras minute intregi de opera noastra ...defapt a iesit un "vulcan" de zapada :))

Hei..macar am incercat :))

Lectia zile 7 ianuarie

 

Doi oameni, amândoi foarte bolnavi, ocupau acelasi salon de spital. Unuia din ei i se permitea sa stea ridicat în pat timp de o ora în fiecare dupa-amiaza. Patul sau era asezat în apropierea singurei ferestre a salonului. Colegul sau de suferinta îsi petrecea însa tot timpul întins pe spate.

Vorbeau între ei ore în sir, povesteau despre familiile lor, despre casele, meseriile si pataniile din armata si chiar despre locurile unde si-au petrecut vacantele.

În fiecare dupa-amiaza când bolnavul din dreptul ferestrei statea ridicat în pat, descria colegului sau de salon tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra. În felul acesta trecea timpul mai usor.

Fereastra avea deschidere spre un parc cu un încântator lac. Rate si lebede se jucau în apa, iar niste copii cârmuiau vaporase de jucarie. Tineri îndragostiti se plimbau mâna în mâna, admirând aranjamentele florale. Când tot acest tablou era frumos pictat prin cuvinte, bolnavul din cealalta parte a salonului îsi închidea ochii imaginându-si pitorescul locului.

Urmatoarea zi s-au bucurat si de o parada. Chiar daca unul din ei nu o auzea, putea sa o vada. Cu ochii mintii vedea pâna si cel mai mic detaliu descris de colegul sau.

Zile si satamâni treceau.

Într-o dimineata devreme, când asistenta a adus apa pregatita pentru îmbaierea celor doi, observa cu tristete ca pacientul de lânga fereastra murise linistit în somn.

Au urmat schimbari în salon. Locul de la fereastra a fost luat de colegul decedatului, iar patul ramas liber era pregatit pentru primirea unui nou bolnav.

Bolnavului ramas singur nu mai avea cine sa-i povesteasca ce este afara. Încet, încet, nu fara sa aiba dureri, se propti si îsi lungi gâtul ca sa vada în sfârsit frumoasa priveliste. Ramase socat. În fata ochilor avea o curte obisnuita si atât. Nu avea halucinatii. Asta era dincolo de fereastra.

Îsi întreba asistenta ce l-a determinat oare pe fostul coleg sa-i descrie zilnic o priveliste de fapt inexistenta. Raspunsul primit îl puse pe gânduri si mai mult: „Colegul tau a fost orb, prin urmare nu avea cum sa vada ce se întâmpla dincolo de fereastra. Cu siguranta a dorit doar sa te încurajeze”.

... Adevarata lectie de viata. Cati din noi oamenii putem darui celuilalt un zambet din putinul nostru pe care il avem?

!!!

Am ajuns sa scriu numai in momentele grele, cand simt ca nu mai pot rezista si trebuie sa ma descarc... Nu e cu intentie sa fac din acest blog ceva dedicat tristetii, depresiei! Refuz asta si totusi continui...!
Acum am inceput sa scriu pe acest blog tot din cauza faptului ca eram trista. Trista? Vedeti?...

Refugiu...

Vorbind de lectii stiti care mi se pare cea mai grea de invatat ? cea cand plangi in liniste atunci cand se lasa noaptea cu tacerea ei iar tu...tu fiind depasit de tot de ceea ce ai trecut prin  acea zi, si atunci te refugiezi in asternut tau si incepi sa suspini... te uiti pe geam , ridici privirea catre cer si vezi cum  stelele stralucesc si te intrebi pentru cine, pentru ca tu ti-ai pierdut de mult steaua norocoasa. Gandesti ca ai pierdut si notiunea timpului....de parca te-ar durea ceva... si poate chiar te doare inima, orgoliul, realitatea sau indiferenta cuiva....Dar  inocentul din tine inca asteapta pe cineva sau ceva sa te salveze si sa-ti spuna ca e doar un cosmar si ca te vei trezi curand. Stelele stralucesc in continuare, dar tu nu le vezi clar, le vezi printre lacrimi...
Te simti oarecum  protejat de tacerea care te inconjoara, nimeni nu iti va descoperi slabiciunea... iara doua zi, cand lumea isi va relua cursul, vei fi, aparent, acelasi. Si nu uita: doar aparent..! In interior vei fi schimbat, caci vei percepe altfel tot ce te inconjoara. Ai observat ca momentele intr-adevar grele le infrunti singur si nimeni nu te intreaba daca esti pregatit sau nu pentru a putea sa le infrunti.
Lacrimile inca iti inunda chipul, perna iar e umeda. Stelele se vad insa mai clar. Acum asculti... e liniste...este doar o lacrima rebela...

tot batranei...

Azi am fost la practica....defapt sa va spun sincer am terminat'o de mult dar nu ma mai pot "desparti " de "batraneii si copii mei" ....M'am asezat la o masuta sa stau de vorba cu ele..., si una din batranele avea un deget umflat tare si unghia aproape crapata...

eu: ce sa intamplat ?

ea:  cu zambetul pe buze ... e doar o zgarietura :)

eu: stiti ce imi place de cand ma aflu aici cel mai mult la dumneavoastra?
ea: ce ?
eu: ca mereu sunteti optimista si dintr-un lucru destul de "grav" stiti sa'l faceti o minoritate..
ea: scumpa mea...stii? ranile trupului se pot vindeca cu timpul dar cele ale sufletului vor ramane pentru toteauna...
  Ce mai poti spune ?am ramas.....nu stiu...primim lectii de viata mereu dar suntem prea ocupati cu "grijile" noastre ca sa stam sa le cugetam...ma simt o norocoasa ca am ocazia de a asculta atatia oameni, de a culege sfaturi, cateodata imi zic ca nu merit asa ceva....si totusi nu inteleg de ce sunt atat de norocoasa..
  Apropo era sa uit...daca tot vorbesc de batranei....in ultima duminica din anul 2010 la biserica Sfantul Mina a avut loc o "zi de cinstire a batranilor"..biserica a fost plina in ziua aceea...preotii le-a oferit cate ceva , iar noi tinerii am cantat ....pe langa noi a venit si o cantareata de muzica populara....cate lacrimi de fericire au varsat acei batrani, iti era greu sa te abtii sa nu-ti fuga o lacrima si tie cand ii priveai.....am atasat cateva poze din acea zi.

Lectia zile 5 ianuarie...Nu poti cumpara timp..

Cu voce timida si ochii plini de asteptare, micutul priveste pe tatal sau si-l intreaba “Taticule, cat castigi pe ora?”

Tatal cu un zambet sever raspunde:“Auzi, fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale…”

Copilul insista: ” Dar taticule, spune-mi cat castigi pe ora?

Reactia tatalui a fost putin severa, dar ii raspunde: “Cinci dolari pe ora”

Atunci copilul intreaba: “Tata poti sa-mi dai 2 dolari?”

Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse: “Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi…baiat profitor!”

Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului. Cu voce timida intreba:
- “Dormi fiule?”

- “Nu tata….”

- “Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut…”

- “Multumesc taticule” spuse copilul si bagand manutele sub perna mai scoase trei dolari.
- Atunci spuse: “Taticule, acum sunt fericit….am deja cinci dolari”

- Bine, fiule, acum spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani?”

Copilul raspunse : “Taticule,ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau?

Lectia zilei 4 ianuarie..

A fost odata un baiat cu un caracter foarte urat.
Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si/sau se cearta cu cineva.
In prima zi a batut 37 de cuie in usa.
Saptamanile ce au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in usa s-a micsorat de la o zi la alta.
Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa.
In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut nici un cui in usa.
S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut nici un cui in aceasta zi.
Tatal lui i-a spus atunci sa scoata un cui din usa pentru fiecare zi care trece in care nu isi pierde rabdarea.
Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din usa.
Tatal l-a condus pe baiat pana in fata usii si i-a spus:
“Fiule, te-ai purtat foarte bine dar priveste cate gauri sunt in usa !
Nu va mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana ca aceasta. Poti infige un cutit intr-un om si sa il scoti imediat, dar rana va ramane pentru totdeauna. O rana verbala face la fel de rau ca si una fizica. Nu are importanta de cate ori te vei scuza, rana va ramane“.

studenta??

Studenta? cine ar fi crezut.. :)

  Nu credeam ca pot ajunge sa cunosc atatia oameni speciali, sa ajung sa fiu iubita de copii si de batrani...Cand ma vad pe strada copii sa'mi sara in brate si sa strice cu glasul lor dulce: "doamna, ce dor imi era de tine, cand mai veniti pe la noi?" Nu ma asteptam sa mi se intample mie asta...mie...

  Pe langa acesti copii minunati am cunoscut si batrani, acei batrani pe langa care trecem poate fara sa ne pese ca nu pot urca cateva trepte ale unui bloc .Unde am facut eu practica am "pus ochii" pe o batranica sa zic asa, nu va puteti inchipui cate lucruri si invataturi de viata am luat aminte, care tristeti si cate bucurii pot ascunde acesti batranei si cata nevoie au de afectiunea celor apropiati ...desi sunt orgoliosi cateodata si spun ca sunt bine si ca nu au nevoie de nimic, defapt...in momentul acela au cea mai mare nevoie de tine..

  In calitate de viitor asistent social am fost in "ancheta" la o batranica acasa..Dar ce ancheta? caci nu sa putut face sa zic asa..asa cum era batranica sprijinita de pereti si bastoane facuse prajiturele ca sa se simte bine "oaspetii" si ce catelusi manuali minunati facea din tot felul de materiale si... aproape ca este oarba...dar asa cum este ea nu se lasa seara fara sa citeasca cate putin din Biblie, sta minute intregi numai pentru o propozitie..dar tot nu se lasa......consider ca este o lectie de viata pe care am vrut sa o impartasesc cu voi.. si ma simt o norocoasa ca am avut ocazia sa'i intalnesc si sa'mi umple sufletul de bucurie..

.....

V'ati regasit vreodata intr'un film? Sau poate chiar intr'o melodie?. ….eu da,,m'am regasit intrun film "My Sassy Gir" ("ticnita mea iubita")…pentru ca un zambet poate ascunde mii de suferinte....nimeni nu stie ce fel esti tu defapt, de ce te comporti asa, de ce esti asa si cate poate ascunde un simplu zambet care e oferit doar pentru a nu'si da seama ceilalti starea ta .. doar pentru  a arata celorlati ca esti bine, nu ai  nimic, ...tind sa cred ca este o singura persoana care poate sa iti aduca adevaratul zambet pe buze candva...la inceput filmul mi sa parut o prostie...si vroiam sa inchid , sa nu mai continui sa'l vizionez...dar am stat pana la sfarsit...si am ramas profund impresionata, pot zice ca ma'm "indragostit" de film acum....

Goodbye

Asculta mai multe audio diverse
cateodata ma simt sfarmata pe dinauntru dar....nu voi recunoaste

O "poveste"

Hai sa va povestesc ceva...Am fost in banchet in bulgaria la nisipurile de aur...intr'o seara ma'm dus sa privesc apusul soarelui, in momentul ala nu am simtit nevoia decat sa ma tina cineva in brate, sa zambim impreuna si sa ne plimbam desculti pe plaja, dar nu era nimeni langa mine... Doar eu , marea agitata si valurile mari , deodata  mam intors sa plec spre locul unde eram cazata... Am facut 2 pasi  si un val urias ma stropit din cap pana in picioare, mam intors si am inceput sa rad.. si stiti de ce? Ce am simtit in  momentul ala? De parca marea a vrut sa nu plec trista de langa ea si ma imbratisat cu valurile ei puternice.. .poate ca mam gandit eu prea departe,poate ca sunt doar o visatoare dar asa am vazut si tind sa cred. Sunt momente in viata care chiar daca le faci tot felul de poze oamenii le vad le admira si atat dar nimeni nu stie ce poate ascunde o simpla poza ,......nu am povestit nimanui pana acum pentru ca oamenii nu pot sti trairile tale daca nu trec si ei prin  asa ceva....nu o sa uit niciodata...

Aleg sa fiu diferita

Nu vreau sa fiu ca toti ceilalti. Eu aleg sa fiu diferita. Nici macar nu am intereseaza daca lumea are ceva de obiectat. Nu o sa fiu niciodata o copie a altei persoane, aleg sa fiu originala. Accepta-ma cum sunt... sau daca nu... ma va durea.
Lasa-ma sa fiu eu, ofera-mi libertatea necesara. Lasa-ma sa visez, sa rad de nebuna, sa ma joc ca un copil... lasa-ma sa plang in tacere si sa suspin, tu doar strange-ma in brate. Admira-mi nebunia si iubeste-ma chiar si cand gresesc, atunci voi avea nevoie cel mai mult. Fii tu langa mine cand toti ma vor dezamagi, ma vor contrazice. Nu ma lasa niciodata singura, chiar si cand te voi ruga eu... nu as suporta sa ma simt a nimanui.
Eu vreau sa iti fiu mereu alaturi... mai bine zis, vreau sa fiu o parte din tine, sa rad cu tine, sa plang cu tine, sa privesc stelele alaturi de tine. As vrea chiar sa vedem totul cu aceeasi ochi si sa simtim cu aceeasi inima.
Nu ma lasa sa plec si daca spun ca nu ma mai simt nimic pentru tine, sa nu ma crezi. Daca imi simti vocea tremurand la telefon si iti spun ca sunt bine... tu vino repede si alinta-ma, inseamna ca am nevoie de tine. Daca ti-as spune vreodata ca nu iti duc dorul, sa nu ma crezi. Imi lipsesti inca de cand ne luam la revedere. Daca gresesc, sa fii tu cel care imi spune primul si sa imi ierti orgoliul prea mare.
Acum... lasa-ma sa te iubesc asa cum sunt eu...

Multumesc tuturor!

Sunt unele persoane care au asezat cate ceva in inima mea. Persoane pe care nu le voi putea uita, a caror prezenta importanta nu o voi putea nega. Oameni care m-au creat pe mine, cea cu umbre si lumini. Oameni pentru care mereu voi gasi timp, pentru care mereu voi gasi putere. Pe care mereu ii voi iubi si aprecia, indiferent de modul in care viitorul va arata.
Sunt unii care, desi m-au ranit, au format ceva in mine. Lor nu le multumesc, dar nici nu ii condamn. Trebuie sa fii prea puternic pentru a preveni mereu sa ranesti pe cineva, mult prea stapan pe propria persoana. Cine sunt eu sa judec? Cum pot eu sa masor lumina sau intunericul cuiva?
Mai sunt acele persoane care, desi au zabovit in viata mea numai pentru cateva saptamani, mi-au oferit o sursa inepuizabila de blandete. Mai sunt cei cu care am vorbit numai cateva minute in autobuz, cei care pot sa iti dea o lectie de viata in numai 5 minute, daca ai dispozitia de asculti.
Cu unii nici nu am vorbit, dar au lasat in sufletul meu cel putin un sentiment caldut de iubire. Cersetorul de la coltul magazinului, trecatorul de pe strada cu ochii luminosi...
Daca esti atent, totul are un talc. Totul are un sens si o invatatura. Multumesc toturor...

A mai trecut un an!

Cu ce as putea incepe decat cu un La Multi Ani! Acuma vorbim de 2010 ca fiind anul trecut...

    Si apropo de 2010,  a fost craciunul... o perioada minunata... zilele de craciun sunt minunate, abunda in iubire, in intentie buna a oamenilor si gandurile de buna credinta. In perioada sarbatorilor suntem altfel, mai buni, prindem aripi pentru a ne inalta la cer, daruim si primim. .    Si ce vreme urata a fost in prima zi de craciun, a plouat...! dar in ultima zi de a nins cu fulgi mari si pufosi. si noaptea sa lasat cu o liniste nemaiintalnita, cu multe lumini in ferestre si in suflet... Este vreme in care daruiesti si iubesti...La Multi Ani 2011

Un simplu blog

M'am gandit de mult sa'mi fac un blog dar nu eram sigura si nu sunt ca pot spune tot adevarul, tot ce gandesc si simt ....si stau si ma gandesc oare va citi cineva? Oare ii va placea sau doar ma va crede un copil visator care nu vrea sa creasca....nu stiu poate candva,undeva anumite cuvinte vor ajuta pe cineva...