Imi pare rau ca atunci cand mi se spune ceva, trebuie sa ma intreb daca e adevarat, sa-mi ridic un semn de intrebare...Banuiesc ca este o masura de autoconservare, am fost putin mintita de relatiile cu cei din jur atunci cand credeam orbeste in ei...Si totusi ce e de facut? O fi asta maturizare?
Promit, mai ales in fata mea, ca voi fi corecta, voi iubi, voi spera si visa cat toti daca e nevoie.
De dragul tuturor celor care ma iubesc "voi deveni om".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu